După o accidentare gravă, sportivul are nevoie de un proiect, de un plan și de un conducator care să îl îndrume pe drumul lung al procesului de recuperare și reintegrare în activitatea sportivă. Faza de stabilire a diagnosticului și a curei de tratament, ortopedic sau chirurgical, trebuie să vină la pachet cu un plan de management al întregului program de recuperare.
Echipa multidisciplinară responsabilă de recuperarea sportivului trebuie să fie formată din medicul care a efectuat cura de tratament, fizioterapeut si preparator fizic, dar poate fi completată de psiholog și nutriționist pentru a crește calitatea procesului de recuperare. Cel care trebuie să conducă întreg procesul de recuperare este fizioterapeutul, care va coopera în permanență cu echipa responsabilă de recuperarea sportivului.
De asemenea, trebuie să ne asiguram că avem acces atat la centrul medical unde s-a efectuat intervenția, cat și la medic, pentru a monitoriza, evalua clinic și paraclinic procesul de recuperare, la sala de recuperare, terenuri de sport si bazin de recuperare, facilități de care avem nevoie în diferitele faze ale recuperării.
Foarte important pentru sportiv este să știe că în primele 72 de ore de la accidentare, trebuie să evite:
- căldura, care poate să intensifice inflamația, deci trebuie să evite băile calde, sauna și orice formă de terapie care implică creșterea temperaturii corporale
- consumul de băuturi alcoolice induce o stare de slăbiciune musculară și poate masca simptomatologia și severitatea traumatismului
- activitățile fizice ușoare, care pot să agraveze regiunea afectată
- masajul este contraindicat, poate intensifica și intreține inflamația
După stabilirea diagnosticului, a curei de tratament și a planului de recuperare, trebuie avut în vedere și un plan de întreținere al fitnessului și, pe cât posibil, a condiției fizice a sportivului. Acesta nu trebuie să afecteze traumatismul sau să impiedice programul de recuperare, program cu efect atât de întreținere al calităților fizice, dar și cu un efect psihologic de mare importanță, ținând sportivul conectat la activitatea sportivă și făcându-l să uite de accidentare și să se concentreze la fazele recuperării.
Întoarcerea la activitatea sportivă de performanță (return-to-play) este cea mai grea decizie și extrem de complexă. Terapeutul trebuie să țină cont de un număr mare de factori, incluzând istoricul medical al sportivului, examenul clinic, tipul accidentării, parcursul programului de recuperare, starea psihologica, nivelul competițional și abilitatea de a proteja accidentarea pentru a preveni recidiva.
Totodata, sportivul poate primi sfaturi din partea familiei, prietenilor, antrenorilor sau altor terapeuți. Împreună cu fizioterapeutul și preparatorul fizic, sportivul trebuie să decidă momentul revenirii în activitatea sportivă de performanță.
Accidentarile care apar în viața unui sportiv pot avea mai multe cauze. Acestea includ traume acute, suprasolicitarea, tehnici executate defectuos sau alte leziuni pe fond degenerativ. Considerăm că managementul accidentărilor trebuie făcut de o echipă multidisciplinară de profesioniști. Sportivul accidentat este un caz special, iar procesul de recuperare este decisiv pentru viitorul lui în sport.
